Nefericirea de a fi nefericit

Fericirea a devenit un clişeu, un slogan al campaniilor publicitare. Reclamele vând fericire sau ideea de fericire. O fericire permanentă, radiantă, aproape maniacală. Trebuie să fim fericiţi când cumpărăm iaurt, detergent, benzină, casă, chiar şi când luăm medicamente. Toate reclamele ne programează spre ideea de a fi fericit aşa cum sunt acei tineri care beau sucurile din reclamă sau doamna aceea care mănâncă până i se face rău dar ia o pastilă şi poate mânca din nou fericită. Eşti fericit când poţi să îţi faci un credit nou apoi să plăteşti rate pentru a pleca într-o excursie cool (sau care o mai fi fiind cuvântul la modă acum), eşti fericit după ce sugi o bomboană care îţi alungă miraculos răceala în 2 minute. Aţi înţeles ideea…

În realitate este altfel. În realitate nu eşti într-o stare permanentă de fericire aşa cum sugerează reclamele sau social media, bloggerii de life style sau parenting.

În realitate vânăm fericirea aceea idealizată pe care o vedem la alţii pe Facebook, în reclame şi în filme, şi pare că pentru noi rămâne doar… nefericirea.

“Eu când o să fiu aşa fericit?” sau “ Vin deja de o lună la terapie şi tot nu sunt fericit!”

Nefericirea de a nu fi fericit .  “Nu sunt la fel de fericit precum ceilalţi. Ceilalţi par mai fericiţi decât mine.” Sau mai bine zis, nefericirea de a nu fi la fel de fericit ca alții. Sau aşa ni se pare.

Ne comparăm cu cei din jur, până şi în ceea ce priveşte fericirea.

Când eram în facultate, a fost un curs al doamnei profesoare Zamfir în legătură cu fericirea. Ce îmi amintesc din acel curs este că vorbea despre cum măsurăm fericirea: Un Feric, doi Ferici? Cine are mai mulţi Ferici? ( găsiţi mai mult pe această temă în cărţile doamnei profesoare, cu siguranţă). Acum ne măsurăm fericirea prin like-urile de la Facebook.  Nu pare foarte dramatic sau grav , dar este suficient pentru a ne simţi mai trişti, mai depresivi . Poate că vă gândiţi „nu eu, ceilalți” şi vă gândiţi citind aceste rânduri la cei din jurul dvs. la care aţi observat fenomenul… dar niciodată “mie” .

“Nefericirea de a fi nefericit.” Aceste cuvinte au rămas cu mine de ceva timp, îi aparţin lui Edith Wiesskopf – Joelson, citată de Viktor Frankl în “Omul în căutarea sensului vieţii”, și pentru mine au dus la o analiză atentă a vieţii, a semnificaţiei fericirii şi nefericirii în ziua de azi. Întâlnesc aproape zilnic persoane care îmi spun: „am tot ce mi-am dorit, dar sunt complet nefericit”.

Nefericit că toate aceste lucruri nu ne aduc fericirea, poate doar bucuria de moment, dar fericirea… aceea vine din noi înşine, o creăm noi, în fiecare moment prin sensul pe care ni-l dăm nouă şi vieţii noastre.

Psih. Cristina Enescu