Puterea lucrurilor nespuse

Energia lucrurilor nespuse prinde rădăcini în fiinţa noastră ca un copac care creşte strâmb, distorsionat.
O văd în fiecare zi, atât în cabinet cât și în viaţa personală la prieteni sau la necunoscuţi.

De cele mai multe ori această energie vine din furia nerostită, din durerea neîmpărtăşita, din frică, dar şi din iubirea nespusă.

Energia celor nespuse consumă până la obsesie sau doare până la boală.

„Aş fi vrut să-i spun, dar…”, buzele muşcate pentru a nu lăsa sunetele să iasă, înghiţitul în sec sau nodul în gât sunt semne ale dorinţei înfrânate de a vorbi, de a spune cu adevărat ce simţim sau ce vrem cu adevărat să spunem în acel moment.

Durerea, furia, frica, sunt mușcate sau înghiţite pentru a nu fi lăsate să iasă pe gură însoţite de cuvinte.

Suntem educaţi de timpuriu : „Dacă nu ai ceva bun de spus mă bine taci” sau „nu-i frumos să spui aşa” sau „Gata, nu mai plânge că e ruşine” sau „Termină cu crizele că mă faci de râs”.

Mulţi am fost crescuţi aşa și am învăţat din copilărie că emoţiile puternice nu sunt acceptate. Disperarea adultului încercând să determine copilul să se oprească din plâns prin orice metodă posibilă transmite un singur mesaj: nu e bine să plângi, nu pot să îţi accept sau să îţi duc suferinţa sau furia.

Aşa învăţăm să ne muşcăm buzele, să nu mai spunem .

Nu ne spunem ce simţim sau ce vrem cu adevărat să spunem, cel mult povestim unui prieten care ne confirmă că „nu e bine să spui”.

“Mi-aş fi dorit să pot să îi spun că am nevoie să mă ţină în braţe”

“Aş fi vrut să îi pot spune că îl/o iubesc, dar acum e prea târziu”

“Vreau să îi pot spune că sunt furios”

Acestea sunt doar câteva exemple, dar cu siguranţă nu sunt străine multora dintre noi. Sunt lucruri care rămân nespuse, dar undeva în mintea noastră sau în sufletul nostru ele au putere și rămân acolo să ne ghideze şi de multe ori să ne chinuie.

Încrengăturilor tuturor acestor lucruri nespuse sunt mari şi puternice:

– comportament pasiv agresiv: nu pot să îţi spun ce vreau cu adevărat, dar te sabotez

– raportul nostru cu autoritatea: nu îndrăznesc, în relaţia cu persoanele care reprezintă orice formă de autoritate, să spun, de frică unor repercusiuni

– nevoia /dorinţa de a fi bine văzuţi în societate etc

Sunt doar câteva exemple dar încrengăturile le simţim fiecare din noi în viaţa personală. Chiar şi acea frică , așa cum povestea un client: “ Știu că nimeni nu-mi spune nimic în faţă, dar a ajuns să îmi fie frică să întorc spatele, pentru tot ce se va spune când nu sunt acolo”

Nevoia de o comunicare reală, sinceră şi autentică există în fiecare din noi, dar este umbrită de frică… Şi în cabinet nu există client care la un moment dat să nu spună ceva de genul: Am voie să spun aşa ceva? Pot să vorbesc despre lucrurile astea?

Sunt foarte multe lucruri de spus, de împărtăşit şi mă bucur că am oportunitatea de a le spune şi aici.

Psihoterapia experienţială

colaj
Însuşi numele acestei terapii ne de înţeles este vorba despre o psihoterapie care implică acţiune, mişcare, activitate, spre deosebire de psihoterapia tradiţională care se bazează pe vorbire.
  Psihoterapia experienţială înglobează mai multe psihoterapii pe care le-a transformat în metode şi tehnici pentru a încuraja clienţii identifice şi abordeze problemele ascunse sau subconştiente prin activităţi, cum ar fi jocuri de rol, imagini ghidate etc. şi împreună cu clientul analizează şi restructureazădeblochează şi activează resurse, ajută clientul şregăsească sensul şi propria valoare, vindece traume, integreze experienţe.
   Psihoterapia experienţială se adaptează la client, încercând prin orice metodă creativă ajute clientul aflat în dificulate se descoperă pe sine şi restructureze. Astfel de metode sunt: postură, ritm, mişcare şi dans, improvizaţie meloritmică şi sonoră a expresiei creatoare vizuale – plastică, grafică, modelaj, colaj; improvizaţia creatoare constructivă bazată pe valoarea proiectivă a elementelor naturale – scoici, pietre, cristale, lut, scoarţă de copac, frunze, ramuri, seminţe etc.; improvizaţie metaforică şi narativă (verbală) cu şi fără suport proiectiv – fractali, creaţie foto, expresie plastică, sonoră saucorporală, obiecte investite simbolic,etc.; scenariul şi jocul simbolic, construcţia de măşti şi lucrul terapeutic cu măşti şi marionete, etc.

Unul dintre multele avantaje ale terapiei experienţială este faptul experienţele şi activităţile care formează nucleul procesului oferă oportunităţi pentru terapeut pentru a observa clienţii în situaţii în care aceștia nu sunt axaţi pe terapia în sine
De exemplu, în cadrul unei şedinţe de psihoterapie prin improvizaţie creatoare (colaj, grafică etc) clientul va fi probabil axat pe completarea unei sarcini atribuite şi va fi mult mai probabil lase garda jos decât ar fi în timpul unei sesiuni de terapie individuală sau grup tradiţional .

Aşa
cum scrie şi pe sitetul Societăţii de Psihoterapie Experențială din România, această psihoterapie are “consonanțe şi interferenţe teoretice cu terapia analitică şi alte terapii psihodinamice, terapia gestalt, terapiile creative de grup, P.N.L., logoterapia, terapia transgeneratională şi psihogenealogică, unele abordări transpersonale şi meditative, alte terapii experiențiale (de ex. terapia narativă de familie, terapia focusată emoţional a lui Leslie Greenberg, psihodramă moreniană, psihoterapia contextual-modulară a lui Francis Macnab, terapia centrată pe trauma).”

Psihoterapia
experențială pentru mine a avut un rol deosebit, deoarece m-a ajută într-un mod delicat şi neinvaziv descopăr şi să dezvolt resurse care altfel ar fi trecut neobservate. Astfel, am experimentat de-a lungul timpului diferite tehnici şi metode care m-au ajutat atât la nivel personal cât şi în cabinet.
Această psihoterapie este utilă în cazurile în care persoanele au defense majoare, cărora le este foarte dificil vorbească, prin tehnicile creative mecanismele de apărare sunt folosite în favoarea clientului ajutându-l restructureze sau transforme experienţe de viaţă.
Deşi împrumută tehnici şi din psihanaliză, în general, în această metodă, specialiştii sunt mai axaţi pe acţiune şi uneorii clienţii simt nevoia vorbească mai mult. Un alt dezavantaj al metodei este uneori se confundă cu terapiile alternative. În general, mai ales la noi în ţară, psihoterapeuţii experențialişti au o abordare mai spirituală a vieţiisunt deschişi la nou şi la tot ce este spiritual. Prin urmare, sunt colegi care au o abordare mai creştin ortodoxă sau alţii mai mult în zona budistă, de exemplu, yoga, meditaţii etc. În fapt, acestea ţin de personalitatea psihoterapeutului şi de credinţele acestuia, dar este important ca un psihoterapeut fie cât mai deschis, aibă cunoştinţe despre valorile şi credinţele clientului, fără a le impune pe ale sale

Psihoterapeut Cristina Enescu

Tipuri de psihoterapie. Şcoli, curente în psihoterapie 

Despre psihoterapii   Când am început formarea în psihoterapie o lungă perioada am studiat tipurile de psihoterapie disponibile la noi în ţară în acea perioadă. Aveam în acel moment de ales între 3 şcoli de psihoterapie: 

1. Experenţială 
2. Psihanaliză 
3. Cognitiv-comportamentală 

   La început am cochetat cu idea unei formări în psihoterapie cognitiv-comportamentală, dar până la urmă am ales metodă PEU (psihoterapia experenţială  a unificării). Îmi doresc să prezint fiecare tip de psihoterapie în parte, pentru a fi mai uşor atunci cândvă alegeţi un psihoterapeut sau eventual o formare. Dar va anunţ de la început că sunt părtinitoare 🙂 . Există acum disponibile şi la noi în ţară foarte multe tipuri de psihoterapie, foarte multe şcoli de formare, chiar avem de unde alege. 
 Deşi cele 3 de mai sus rămân principale, există foarte multe altele, dar ce este cel mai important este că delimitările nu mai sunt la fel de rigide. Spre exemplu fiecare şcoală împrumută din metodele altei şcoli sau le adaptează la stilul său, metodele unor anumitor şcoli de psihoterapie s-ar putea să fie mai potrivite pentru grup, altele pentru individual etc. 
  Există sute de tipuri de psihoterapii în lume la ora actuală, mai mult sau mai puţin ştiinţifice, unele dintre ele sunt mai mult metode/tehnicidecât terapii în sine, dar voi încerca să le explic cât mai clar pe cât mai multe dintre ele, din perspectiva mea (atât din experienţă mea de client cât şi din experienţă mea de psihoterapeut).  
   Lista va fi actualizată în cazul în care îmi mai amintesc, descopăr, găsesc şi alte tipuri de psihoterapii. Iniţial am lăsat pe lista unele terapii care uneori sunt asociate  psihoterapiilor, dar de fapt sunt terapii alternative, cu acestea voi face o lista separată. 

1 Analiză bioenergetică 
2 Analiză psiho-organică 
3 Analiză psihosistemica 
4 Analiza Sophia 
5 Analiză tranzacţională 
6 Art terapia 
7 Co- terapia 
8 Comunicare non- violenţă 
9 Consiliere de reevaluare 
10 Consiliere maritală 
11 Consilierea relaţională 
12 Constelaţii familiale 
13 Constelaţiile sistemice 
14 Desensibilizare şi reprocesare prin mişcarea ochilor (EMDR) 
15 Desensibilizarea sistematică 
16 Drama terapie 
17 Energetică de baza 
18 Focusing 
19 Grupe de întâlnire 
20 Grupele T 
21 Hakomi 
22 Hipnoterapie 
23 Integrarea cursului vieţii 
24 Integrarea posturală 
25 Interpretarea viselor 
26 Logoterapia 
27 Meloterapie 
28 Metodă nivelelor 
29 Modelul conversaţional 
30 Modelul sistemelor familiale interne 
31 Orgonomia 
32 Programare neuro-lingvistică (NLP) 
33 Programul în 12 paşi 
34 Psihodramă 
35 Psihologia analitică 
36 Psihologia constructelor personale 
37 Psihologie a profunzimii 
38 Psihologie orientată pe proces 
39 Psihologie pozitivă 
40 Psihologie somatică 
41 Psihologie transpersonala 
42 Psihologie umanistă 
43 Psihosinteza 
44 Psihoterapia adleriană 
45 Psihoterapia analitică (jungiană) 
46 Psihoterapia centrată pe persoană (rogersiana) 
47 Psihoterapia cognitiv-comportamentală 
48 Psihoterapia contextual-modulară 
49 Psihoterapia existenţială 
50 Psihoterapia Gestalt 
51 Psihoterapia raţional-emotivă 
52 Psihoterapia şi consilierea pastorală 
53 Psihoterapia transgenerationala 
54 Psihoterapie a domeniului gândirii 
55 Psihoterapie a proceselor de baza 
56 Psihoterapie a realităţii 
57 Psihoterapie a vieţii raţionale 
58 Psihoterapie acceptării şi implicării 
59 Psihoterapie adleriană 
60 Psihoterapie adleriană clasică 
61 Psihoterapie analitică Daseins 
62 Psihoterapie bazată pe teoria Gestalt 
63 Psihoterapie biodinamică 
64 Psihoterapie bionomica 
65 Psihoterapie cognitiv- comportamentală 
66 Psihoterapie cognitiv- comportamentală bazată pe internalizare 
67 Psihoterapie cognitivă analitică 
68 Psihoterapie comportamentală 
69 Psihoterapie comportamentală dialectica 
70 Psihoterapie contemplativă 
71 Psihoterapie corporală sau somatoanaliza 
72 Psihoterapie de grup 
73 Psihoterapie de scurtă durata 
74 Psihoterapie developmentala diadica 
75 Psihoterapie dinamică de scurtă durata 
76 Psihoterapie dinamică experienţială 
77 Psihoterapie existenţială 
78 Psihoterapie Experentiala 
79 Psihoterapie expresivă 
80 Psihoterapie familială şi de cuplu 
81 Psihoterapie feministă 
82 Psihoterapie Freudiană 
83 Psihoterapie holistică 
84 Psihoterapie integrativă 
85 Psihoterapie integrativă minte- corp 
86 Psihoterapie interpersonală 
87 Psihoterapie Morita 
88 Psihoterapie multimodala 
89 Psihoterapie narativă 
90 Psihoterapie pozitivă 
91 Psihoterapie primala 
92 Psihoterapie provocativa 
93 Psihoterapie psihanalitică 
94 Psihoterapie psihedelică 
95 Psihoterapie psihodinamică 
96 Psihoterapie psihogenealogica 
97 Psihoterapie psihosomatică 
98 Psihoterapie raţional emotivă 
99 Psihoterapie reichiană 
100 Psihoterapie relaţional- culturală 
101 Psihoterapie scurtă orientată pe soluţii 
102 Psihoterapie senzori- motorie 
103 Psihoterapie şi consiliere multiculturală 
104 Psihoterapie sistemică 
105 Psihoterapie socială 
106 Psihoterapie tranzacţională 
107 Psihoterapie unitivă 
108 Regresie în vieţi anterioare 
109 Reprogramarea 
110 Respiraţie holotropica 
111 Sinergia Rubenfeld 
112 Tehnici ale libertăţii emoţionale 
113 Teoria relaţiilor obiectuale 
114 Terapie prin dans 
115 Terapia centrată pe trauma 
116 Terapia radiantă 
117 Terapie a coerenţei 
118 Terapie a mişcării concentrative 
119 Terapie prin joc 
120 Training autogen  Schulz
121 Vegetoterapie