3 surse de reziliență

 

 

V-aţi întrebat vreodată, în momentele dificile ale vieţii, ce face totul să fie atât de greu? Sau, cum de unele persoane în situaţii similare se pare că se descurcă mai bine? De ce unele persoane care trec prin situaţii foarte stresante nu sunt afectate din punct de vedere psihologic?

Numim această capacitate de adaptare pozitivă la situaţii stresante sau dificile „reziliență”.

Acest termen a fost introdus în limbajul specialiştilor de Emmy Werner, psiholog american, al cărei studiu longitudinal pe întreaga populaţie de copii născută în 1955 în insula Kauai a durat 40 de ani.

Prin acest studiu a dorit să afle în ce fel afectează mediul familial dezvoltarea unui copil.  Mulţi dintre copii urmăriţi de acest studiu provin din medii cu risc ridicat. Chiar şi aşa, un sfert din aceşti copii, chiar dacă au fost expuşi la evenimente traumatizante sau au avut o copilărie grea,  au devenit adulţi competenţi, descurcăreţi , încrezători, în ciuda problemelor şi dificultăţilor prin care au trecut.

Reziliența acestor copii avea factori comuni. În viaţa fiecărui copil s-a găsit un adult suportiv, chiar dacă acesta nu a fost părintele. Chiar şi în situaţiile în care copii proveneau din familii abuzive, acolo unde există o relaţie de ataşament cu un adult, fie el profesor, mătuşă, bonă etc, a ajutat copii să devină rezilienţi.  Alt factor protector în viaţa copiilor a fost apartenenţa la o comunitate, și un exemplu ar fi  biserica.

Acest lucru l-am constat şi eu în practică: persoanele reziliente provenite din familii abuzive, întotdeauna povestesc de o persoană dragă care, într-un fel sau altul, le-a susţinut în perioadele dificile.

Alice Miller vorbeşte în cărţile sale despre martorul conştient şi ea se referă la acea persoană, un adult, care este un fel de martor al suferinţei persoanei provenite din familia abuzivă.

Faptul că toată suferinţa nu trece neobservată, că există o persoană care înţelege şi încearcă atât cât poate să susţină şi să ajute, are un imens beneficiu. În astfel de cazuri oricare dintre noi poate deveni sau poate să fie această persoană în viaţa unui copil abuzat sau a unei persoane provenite din o astfel de familie.

Ce au mai observat psihologii care au cercetat reziliența este că structura de reziliență se construieşte atunci când există permanență , continuitate în aceste relaţii.

Sursele de reziliență vin din credinţele noastre, din modul în care ne-am dezvoltat încă din copilărie aceste credinţe despre noi.

Eu am…

Eu pot…

Eu ştiu…

Copii care au internalizat aceste 3 credinţe despre sine  sunt rezilienţi.

Putem cultiva în copii noştri reziliența urmărind permanent ca ei să îşi dezvolte aceste credinţe despre sine şi având o relaţie de încredere în care copilul să se simtă în siguranţă.

 

Blocajul- cum îl depăşim?

Eu şi Blocajul.

Îmi doresc să scriu pentru că îmi face plăcere, întotdeauna mi-a făcut plăcere. A fost un instrument terapeutic pentru mine înainte de a şti că există “psihoterapia”. Mă ajută atunci când îmi era greu. Scriam ce simţeam, scriam ce îmi doream să spun şi nu puteam, uneori scriam în loc să vorbesc, alteori scriam doar ca să scriu.

Şi acum scriu. Scriu pentru mine, scriu pentru blog şi îmi place să împărtăşesc cu voi gânduri, sentimente, păreri…

De când am început să dau o mai mare importanţă blogului şi să-mi impun să scriu, să particip la evenimente dedicate acestei activităţi, nu am mai scris pentru blog-ul online.

Mă tot gândeam despre ce să scriu şi am simţit cum întreaga mea fiinţă se opune şi spune „NU! Nu vreau să scriu un articol pe săptămână pentru că aşa TREBUIE şi aşa face toată lumea. Nu vreau target la scris.”

Încet, încet, au început să se desfăşoare pe ecranul minţii mele toate acele momente din viaţa mea când TREBUIA să fac performanţă în loc să mă bucur de ce făceam.

Am retrăit toate acele sentimente apoi am început să scriu şi să redefinesc şi să retrăiesc atât plăcerea de a scrie cât şi să accept plăcerea şi bucuria care vine din performanţă, ceea ce până acum nu mi-am permis să fac.

Blocajul acesta mi-a permis accesul la o parte din mine, mi-a oferit oportunitatea de a mă autoanaliza şi de a creşte, de a dezvolta, de a accesa o resursă ce o aveam blocată.

Aceasta a fost soluţia mea pentru a depăşi blocajul. Aceasta a funcţionat pentru mine. Dar pot fi şi alte soluţii pentru a fi din nou creativi şi inspiraţi.

Indiferent care este natura blocajului: mental, emoţional, problemele personale, lipsa timpului sau alte lipsuri, suprasolicitarea, probleme de comunicare sau relaţionare, există soluţii pentru a depăşi acest moment.

Începe prin a fi bun cu tine şi dă-ţi timp pentru a găsi o soluţie care funcţionează pentru tine. În cazul meu, am început să scriu liber tot ce îmi trecea prin cap, până când a devenit totul clar.

  • Sau poţi încerca o plimbare sau o activitate care să îţi pună sângele în mişcare.
  • Elimină tot ce te distrage şi concentrează-te pe ce ai de făcut.
  • Încearcă o activitate amuzantă, plăcută. Joacă-te sau citeşte o carte, ascultă muzică.
  • Alege un alt loc, un alt mediu.
  • Răsfaţă-te cu un ceai sau o cafea singur sau cu o persoană dragă.
  • Unele persoane sunt mai creative când au o rutină clară.
  • Sfătuieşte-te cu cineva.
  • Lucrează în continuare fără să aştepţi inspiraţie, ideile pot veni din mers.
  • Meditaţia sau Mindfulnessul pot ajuta. Fii prezent în moment.

Alte idei?

 

Un Eu fericit

Un Eu fericit, are nevoie de un Noi suportiv.

Acest studiu al Universităţii Michigan este despre suportul familiei în dezvoltarea personală. Motivaţia, urmărirea obiectivelor, alegerea unei cariere de succes sunt strâns legate de percepţia suportului oferit de familie şi de prieteni.

"Crearea de legături sociale pozitive cu ceilalți ar trebui să pună oamenii într-o poziție bună de a primi sprijin social care să contribuie la creșterea personală, precum și să permită oamenilor să găsească un echilibru între două valori fundamentale: să se dezvolte și să se conecteze", a spus David S. Lee, Ohio State University.

Poate că nu avem nevoie de un studiu care să ne spună că relaţiile sociale pozitive sunt esenţiale pentru a ne asigura dezvoltarea personală  ci avem nevoie să acceptăm şi să începem să creăm astfel de relaţii.

Când începem să creăm relaţii pozitive cu cei din jur beneficiul este reciproc.

Citeam mai demult un studiu despre depresia persoanelor de vârsta a treia, nu îmi mai aduc aminte unde era, dar persoanele în vârstă, cu o reţea puternică de suport, angajate în relaţii sociale, cu prieteni şi activităţi zilnice, erau mai puţin depresive şi cu o speranţă de viaţă mai mare.

În Facultate, la lucrarea de licenţă realizată cu şi despre copii cu infecţie HIV, mi-a fost foarte clar cât de important este mediul familial şi cel social. Relaţiile suportive, relaţiile de prietenie şi de familie, sunt esenţiale în dezvoltarea noastră şi realizarea unui viitor de succes.

Ce putem face?

Încercăm să ne înconjurăm de persoane care ne susţin,  încercam să ne evaluăm relaţiile pe care le percepem ca fiind toxice şi să găsim soluţii pentru ele, ne lărgim grupul de prieteni sau ne creăm un grup de prieteni din care să ne luăm energia pozitivă de care avem nevoie.

În ceea ce îi priveşte pe copii, îi susţinem în proiectele lor, îi încurajăm, le oferim încredere în propriile forţe, consolare atunci când au nevoie şi speranţa de a merge mai departe, chiar şi atunci când este greu, le încurajăm relaţiile sociale şi prieteniile, îi învăţăm să caute sprijin şi să ceară ajutorul atunci când este nevoie.

heart