La ce școală să mergă copilul?

În ultimul timp, odată cu creșterea copilului, s-au schimbat și discuțiile cu prietenii și părinții.

Principala temă de discuție este în jurul școlii: la ce școală să mergă copilul de stat sau privată (cine își permite?!), sau dacă alege școala de stat, care să fie? Desigur, cel mai important aspect este frica părinților în legătură cu faptul că vor începe copii lor școala. Împărtășesc și eu această teamă…

Am fost de curând la o școală din provincie, în sala mare erau copii de toate vârstele. Era agitație mare. De la copii de grădiniță la copii de clasa a patra. Toata lumea era drăguță și bineintenționată. Uitându-mă la acești copii cuminți în scaunele lor, m-a lovit frica. Am simțit acea teamă, deși am tot analizat și reanalizat ce se activează în mine odată cu plecarea copilului la școală, acum, brusc, îmi era clar: sistemul, acum este îmbunătățit, dar nu schimbat.

Îmi amintesc și acum cum ateriza un catalog în cap dacă nu eram cuminți în bănci, în liniște și cu mâinile la spate. Azi, copii nu mai sunt bătuți să stea locului, dar trebuie încă să stea cuminți în bancă, să asculte ce li se predă. Să supravietuiască acele câteva ore pe zi școlii. Resemnați.

Unii părinți își spun și eu am trecut prin asta și copilul meu va face față. Da, așa este! Din generația mea, cu toții am supraviețuit școlii, dar ne doare sufletul să ne vedem copii că la rândul lor se vor transforma în supraviețuitori ai unui sistem. Sunt mulți părinți care își doresc ca școala să nu traumatizeze copii, ca educația să nu se facă pe bază de teamă, din frică pentru ce ar putea să le facă profesorii.

Și eu am temeri, însă cred cu tărie că “omul sfințește locul” și, în cele din urmă, indiferent de ce școală alegem, este important să descoperim la catedre oameni minunați, dăruiți pedagogiei.

Psihoterapeut Cristina Enescu